Tulburarile de excitare sexuala

Este fobia persistenta sau recurenta care duce la evitarea oricarui contact sexual cu un partener. Este o inhibitie a excitarii in general, care apare de obicei cu o lipsa de sentimente erotice. Relatia sexuala se simte ca o sarcina obligatorie, sau ca o pedeapsa; provoaca nemultumire, dezgust si/sau tristete, creand in mod constant scuze pentru a evita actul sexual cu partenerul. Etiologia sa este aproape intotdeauna de origine psihologica sau probleme emotionale de origini multiple, cum ar fi abuzul sexual, abuzul fizic sau traumele copilariei.

Disfunctia excitatoare este incapacitatea permanenta sau recurenta de a obtine sau de a mentine excitatia. Datele care definesc cel mai bine aceasta tulburare sunt incapacitatea de a lubrifia vaginul si dificultatea pe care aceasta lipsa o adauga patrunderii, dar include si scaderea senzatiilor la nivelul labiilor, la nivelul clitorisului si relaxarea muschilor vaginali.

Etiologie:

• Factori psihologici
• Factori fiziologici: dureri pelvine, interventii chirurgicale
• Medicamente precum inhibitorii recaptarii serotoninei.
• Leziuni ale maduvei spinarii sau boli ale sistemului nervos central sau periferic, inclusiv diabet, care duc la disfunctie neurogena.
• Cauzele vasculogenice precum hipertensiunea arteriala, nivelurile ridicate de colesterol, diabetul, consumul excesiv de tigari si bolile de inima induc tulburari atat la barbati, cat si la femei. Insuficienta vasculara severa care implica arterele iliace, pudendale interne sau hipogastrice; sau arterioscleroza severa, scad circulatia in zona pelviana: clitoris si vagin, si duc la fibroza musculara, depozite de colagen, placi arteriosclerotice si in final scaderea sensibilitatii.
• Traume pelvine si fracturi care lezeaza arterele pudendale; arsuri profunde; leziuni cauzate de interventii chirurgicale sau presiune perineala cronica la biciclisti, scaderea fluxului sanguin si secundar sensibilitatea

Dorinta sexuala inhibata

Este legat de circumstante in care relatia provoaca durere fizica sau emotionala, iar inhibarea propriei dorinte este luata ca alternativa pentru a evita expunerea la repetarea afectiunii; cu toate acestea, atunci cand circumstantele acestei relatii se schimba sau exista un alt partener, dorinta este reactivata spontan.

Tulburari de lubrifiere

Lubrifierea este un raspuns al organelor genitale la excitatia sexuala, in care glandele Bartholino si Skeene sunt compromise, care produc o crestere a secretiei lor cu scopul de a lubrifia introitusul si treimea inferioara a vaginului, pentru a facilita actul sexual netraumatic. patrunderea, de asemenea transudatul mucoasei vaginale produs de cresterea vasocongestiei pelvine in timpul excitarii, indeplineste o functie similara.

Cand apar modificari ale dorintei sexuale, cum ar fi in cazuri de viol, relatii fortate, sau cand se folosesc antihistaminice sau alte medicamente care modifica secretiile, secretia nu are loc sau este minima, producand frecare traumatica intre introitus, mucoasa vaginala si penisul, care da fisuri si iritatii.

Cand afectiunea este repetitiva, informatiile primite de creier ca suparare din cauza traumei, in mod secundar scade dorinta, iar disfunctiile se inmultesc. In timpul menopauzei, scaderea secretiilor mentionate este un proces fiziologic, insa utilizarea estrogenilor locali si a ajutorului cu lubrifianti corecteaza cu usurinta aceasta circumstanta.

Tulburari orgasmice

Este dificultatea persistenta sau recurenta de a obtine orgasmul, in ciuda faptului ca a atins un nivel ridicat de excitare sexuala, o afectiune care duce la stres personal.

Disfunctia orgasmica poate fi primara, atunci cand nu a fost niciodata atinsa si, la randul sau, se datoreaza unor traume sexuale, cum ar fi abuzul. Este secundar, atunci cand au avut orgasme anterioare si apoi apare anorgasmia, din diverse motive inclusiv interventii chirurgicale traumatice, interventii chirurgicale la care femeia nu a participat la decizie, iar ea le percepe ca mutilante, conditii in care primeaza factorul psihologic. Disfunctia orgasmica poate fi, de asemenea, permanenta sau situationala.

Daca tulburarea urmeaza unei perioade de functionare sexuala normala, trebuie luata in considerare natura relatiei actuale, deoarece cauza este adesea conflictul conjugal, lipsa de armonie sau factorii inruditi precum depresia si situatiile stresante. Se estimeaza ca peste 90% dintre femeile care cauta o solutie la aceasta problema o gasesc.  

Disfunctie sexuala din cauza durerii

1. Dispareunie

Este o durere genitala recurenta sau persistenta cauzata de penetrare.

Etiologia dispareuniei

Durerea de dispareunie este resimtita in general la nivelul introitusului, dar poate aparea si inainte, in timpul sau dupa actul sexual genital. Cauza poate fi un factor psihologic sau o trauma locala.

Cauze locale

• Laceratia himenului, leziuni ale meatului uretral, dupa care apar ulceratii superficiale dureroase.
• Lubrificare inadecvata, de obicei secundara unui preludiu inadecvat sau insuficient sau atrofiei vaginale.
• Presiune puternica asupra uretrei sensibile in timpul actului sexual; penetrare necorespunzatoare;
• Leziuni introitus datorate tulburarilor inflamatorii precum vestibulita; infectii precum abcesele glandei Bartholin.
• Iritatie secundara utilizarii prezervativelor de proasta calitate sau cu lubrifiere inadecvata.
• Reactii alergice la continutul spumei sau gelurilor contraceptive si la latexul din prezervative.
• Anomalii ale tractului genital feminin, cum ar fi: sept vaginal congenital sau himen rigid.
• Boli dermatologice, cum ar fi lichenul scleros, care este insotit de rigiditate.

Dispeunie dobandita

Nu are legatura cu primul act sexual si se dezvolta adesea la ani dupa acesta. Cauzele sale includ:

• Involutie de menopauza cu uscaciune si subtierea mucoasei vaginale.
• Ingrosarea introitusului secundar perineorafiilor sau repararea plastica a vaginului.
• Retroflexie uterina marcata cu prolaps ovarian in fornix.
• Endometrioza, diverticul suburetral.
• Vaginita si boala inflamatorie pelvina.
• Radioterapia intravaginala pentru tratamentul afectiunilor maligne, care provoaca scurtarea vaginala, atrofie si uscaciune.

Cauza psihologica

Cel mai frecvent este vaginismul, iar factorii inruditi sunt similari cu cei implicati in tulburarea orgasmica feminina:

• Stimularea sexuala inadecvata sau inhibarea ei psihologica rezultand in lubrifiere vaginala inadecvata si durere coitala.

Diagnosticul dispareuniei

• Istoricul clinic al durerii in timpul actului sexual sau dupa acesta este simptomul fundamental. Localizarea sa si faptul ca apare cu penetrare profunda pot indica o leziune uterina, a ligamentului lat sau a pozitiei ovarului.
• La examenul fizic si pelvin, cautati leziuni in introitus si vagin, evaluati pozitia uterului si a anexelor acestuia sau alte patologii pelvine.

2. Vaginism

Este spasmul involuntar al muschilor treimii externe a vaginului care interfereaza cu penetrarea, ca urmare a unei dorinte inconstiente a femeii de a evita penetrarea. Durerea de vaginism poate impiedica patrunderea, ducand adesea la neconsumarea casatoriei, dar nu impiedica obtinerea placerii prin stimularea clitorisului.

Etiologia vaginismului

• Vaginismul este un raspuns invatat, adesea datorat dispareuniei, care provoaca durere la incercarea de act sexual; chiar si dupa indepartarea cauzei dispareuniei, amintirea durerii poate perpetua vaginismul.
• Frica de sarcina.
• Frica de a fi controlat de un barbat sau de a pierde controlul.
• Conceptii gresite conform carora actul sexual este in mod necesar violent.

Diagnosticul vaginismului

• Istoricul clinic si examenul fizic pot indica cauze fizice sau psihologice.
• Observarea unui spasm vaginal involuntar in timpul examenului pelvin confirma diagnosticul, dar trebuie avut in vedere ca de multe ori simpla abordare a examinatorului de pacienta dezvaluie deja o reactie de evitare din partea acesteia. Prezenta partenerului sau a unei alte persoane de incredere in timpul examinarii si utilizarea anestezicelor locale pentru prevenirea spasmului faciliteaza o examinare pelviana mai detaliata.

Tratamentul vaginismului

1. Corecteaza cauzele fizice care produc durerea. Cand aceasta persista, tehnicile de relaxare musculara precum dilatarea treptata sunt eficiente:

• Explorarea genitala inainte de inceperea dilatatiei treptate se face in cabinetul medicului, in prezenta partenerului.
• Medicul identifica partile anatomice, in timp ce pacienta se examineaza folosind o oglinda. Ca strategie de reducere a anxietatii la ambii membri, comunicarea despre problemele sexuale ar trebui sa fie facilitata si utilizarea dilatatoarelor ar trebui sa fie prezentata si invatata, pentru a fi aplicate acasa de ea insasi sau de partenerul ei.
• Dilatatoare de cauciuc sau plastic lubrifiate de calibru mic sunt introduse in vagin, crescand in dimensiune pe masura ce exercitiul progreseaza; se tin 10 minute si se scot.
• Dilatarea treptata trebuie facuta de cel putin 3 ori pe saptamana si o procedura similara cu degetele o data sau de doua ori pe zi.
• Efectuarea exercitiilor Kegel in timp ce dilatatorul este in pozitie, devenind constienta de senzatia de contractie-relaxare, ajuta pacienta sa-si dezvolte controlul muschilor vaginali.
• Pacientul este rugat sa puna o mana pe interiorul coapsei si sa contracteze si sa relaxeze muschii, ajuta la concentrarea asupra muschilor si nu asupra obiectului intravaginal.
• Numai atunci cand pacientul tolereaza introducerea dilatatorilor majori fara disconfort se incearca actul sexual.

Alte ajutoare importante sunt:

Combinatia de psihoterapie cu experientele sexuale prescrise, cu sprijinul unei echipe medico-psihologice de profesionisti pregatiti: printre acestia avem:

Exercitii de comunicare, sexuale si non-sexuale, verbale sau corporale, care trebuie efectuate acasa si al caror obiectiv de baza este sa scada nivelul de anxietate, sa afle mai multe despre propriul corp al partenerului, sa modifice atitudinile negative fata de sexualitate si, cel mai important, caracterul neobligatoriu al succesului in aceste prime experiente.