Exista un oarecare scepticism cu privire la functia mixta a literaturii angajate. Nu ma refer la literatura pamfletariana, ideologica sau populista care profita de „moment” pentru a discuta despre ceea ce toata lumea vrea sa auda, cu intentia de a garanta o palma pe spate.
Literatura, cea buna, are capacitatea de a arata, prin fictiune, ca lumea reala este o treaba proasta, ca nu este ceea ce ar trebui sa fie. Indiferent ca este un roman politist, science fiction, romantism…, el reprezinta intotdeauna complexitatea lumii, a societatilor si a fiintei umane, si il lasa pe cititor in fata propriilor incertitudini si contradictii si, chiar, fata in fata. se confrunta cu rolul lor intr-o realitate opusa ideii de fericire pentru toti.
Se foloseste literatura pentru copii pentru a aborda egalitatea de gen
„ Este vorba despre educarea in arta si estetica lucrand cu o perspectiva artistica, precum si desfasurarea unei practici pedagogice coeducationale si oferirea oportunitatii de a depasi stereotipurile de sex si gen existente in imaginatia colectiva .”
Cand l-am citit, mi-am amintit de experienta mea cand ajutam la parafarmacia unui prieten. Implementarea magazinului online a durat doar cateva ore pe zi, dar suficient pentru a verifica ca vanzarea de accesorii pentru bebelusi a urmat modelul „ roz pentru fete, albastru pentru baieti ”. Cu alte cuvinte, din copilarie diferentele de gen sunt dogmatizate, pana la transformarea lor in stereotipuri: imagini sau concepte inradacinate in constiinta colectiva, validate prin repetare.
In urma cu putin peste trei ani am asistat la prezentarea unui roman romantic in care autoarea a asigurat ca nu este o lucrare de stereotipuri, „ ca aproape toate romanele de gen [sic] ”. Ea a spus ca barbatul nu era nici chipes, nici bogat (si nu avea elicopter, adaug eu), si era o fata normala, din cartier, nu foarte draguta. Potrivit scriitorului, un barbat si o femeie normali. Am cumparat cartea si s-a dovedit ca, intr-adevar, fata era o fata din cartier, dar era subiectul tipic (sau cliseul) al suisurilor si coborasurilor unui barbat ale carui aspecte emotionale raspundeau stereotipului masculin. Pe scurt, la nivel comportamental, mai « roz pentru fete, albastru pentru baieti». Ceea ce tocmai am scris poate parea incorect din punct de vedere politic si este. La urma urmei, daca fata este sensibila si ii este greu pentru ca iubitul ei este dur, sunt trasaturi pe cat de reale in viata de zi cu zi, pe atat de credibile intr-un roman. Problema este repetarea modelelor de comportament atribuite barbatilor, datorita faptului de a fi barbat, si femeilor, datorita faptului de a fi femeie. In acest fel, literatura de stereotipuri supravietuieste, devine un bestseller, in ciuda faptului ca nu face nimic, daca nu, pentru a eradica diferentele de gen. Intre timp, in viata de zi cu zi si pe retelele de socializare, nu incetam sa luptam impotriva „ roz pentru fete, albastru pentru baieti ”.
Sa recunoastem: nimeni nu ar trebui sa aiba nevoie de o carte pentru a discerne ca a te naste barbat sau femeie nu are sens. Ba mai mult, nimeni nu are nevoie de literatura pentru a invata sa traiasca. Cu experienta pe care ne-o ofera viata avem destule. Putem trai fara literatura. Deci pentru ce este? A evolua. Pentru a intelege si a evolua.
Utopia este la orizont. […] Stiu foarte bine ca nu voi ajunge niciodata la ea, ca daca merg zece pasi, ea se va indeparta cu zece pasi. Cu cat o caut mai mult, cu atat le voi gasi mai putin, pentru ca ea se indeparteaza pe masura ce ma apropii. Buna intrebare, nu? Pentru ce este utopia? E bine pentru asta, sa mergi.
Ei bine, atunci , daca suntem constienti ca diferentele de gen sunt o problema serioasa, scriitorii ar trebui sa fie, prin literatura noastra, actori coeducationali pentru a distruge, odata pentru totdeauna, „stereotipurile de gen”.
Dar nu este vorba despre o lucrare literara care sustine cauzele feministe, cu un discurs ideologic, pentru a contribui la egalitatea de gen.
„[…] Nu cred in literatura al carei obiectiv esential este sa se proclame un discurs al unei cauze. Pericolul cand se intampla asta este sa ajungi sa duci un balast de netrecut pentru calitatile artistice ale operei. […] Angajamentul trebuie sa fie intotdeauna cu propria ambitie artistica a autorului, cu posibilitatile sale creatoare, si sa reflecte sau nu nemultumirea sau extazul unui timp sau al unei convingeri personale, trebuie sa corespunda, in orice caz, personajelor lui un roman sau nuvela, nu dezvaluie suprastructura ideologica a autorului sau. Daca nu, vom confunda opera artistica si pamflet cu aeruri”.
Fictiunea literara este o metafora a realitatii, spun ca a scrie este ca si cum as pune o fisa de revendicare asupra mea si a realitatii, prin fictiune literara, povesti inventate, dar care, pana la urma, sunt metafore ale acelei realitati.
Literatura ar trebui sa ne ajute sa mergem spre o lume mai buna si, intr-o lume mai buna, orice culoare este grozava, fie ca este fata sau baiat.
