GOP27 a oferit lumii o privire asupra a ceea ce tarile vulnerabile climatice stiu de mult timp: in timp ce tarile bogate se apleca inapoi pentru a-si angaja sprijinul pentru actiunea climatica, ele sunt mult mai putin entuziaste cand vine vorba de a plati banii.
La summitul COP27 al ONU privind schimbarile climatice, Statele Unite, Uniunea Europeana si Regatul Unit sunt unite impotriva infiintarii unui nou fond in acest an pentru a ajuta natiunile in curs de dezvoltare ale lumii – care au contribuit putin la criza climatica – sa se recupereze dupa dezastrele climatice.
Dezvoltarea unui asa-numit fond de pierderi si daune este o problema cheie la COP27 si „testul de turnesol pentru succes” al summit-ului, a declarat Erin Roberts, cercetator in domeniul politicilor climatice si fondator al Colaborarii Pierderi si Daune.
In prezent, tarile in curs de dezvoltare – care au pledat de ani de zile pentru fonduri pentru pierderi si daune – se confrunta cu dezamagirea.
Cu doar trei zile de negocieri ramase, un sentiment de frustrare se raspandeste in orasul statiune de la Marea Rosie Sharm el-Sheikh, unde are loc conferinta. Activistii organizeaza zilnic proteste din ce in ce mai furioase in afara salilor de negocieri. In ceea ce a fost cel mai mare protest al summit-ului de pana acum, sute de persoane au marsaluit prin locatia extinsa a conferintei, cerand tarilor bogate sa se uneasca si sa „plateasca”.
Dar acest mesaj nu este de izbucnire in negocierile la nivel inalt.
O sursa din UE implicata direct in negocierile de la summit a declarat ca blocul nu crede ca ar trebui sa existe un acord obligatoriu cu privire la un nou fond de daune si pierderi inainte de a se ajunge la un acord asupra detaliilor despre modul in care va functiona.
Sursa a adaugat ca UE considera ca acordul COP27 ar putea include un acord conform caruia trebuie sa se lucreze in aceasta problema si ca ar trebui gasita o solutie pana in 2024.
In mod similar, guvernul Marii Britanii a depus un document la conferinta in care spune ca doreste sa stabileasca un „proces” care sa duca la o solutie concreta cel tarziu in 2024.
Inalti oficiali ai administratiei americane s-au angajat doar sa aiba o conversatie despre pierderi si daune, dar nu au mers mai departe pentru a explica ce fel de fond ar sprijini in cele din urma. De asemenea, ei vad in 2024 termenul limita pentru un acord privind pierderile si daunele, dar nu sustin propunerile prezentate pana acum, ingrijorat ca ar putea deschide natiunile dezvoltate la raspunderea juridica in urmatorii ani.
Presati asupra tipului de fond pentru pierderi si daune la care ar fi deschise SUA, oficialii au refuzat in mod repetat sa spuna. Si vor sa-si ia urmatorii doi ani pentru a rezolva aceste intrebari, mai degraba decat sa ajunga la un acord anul acesta.
Un purtator de cuvant al trimisului american pentru clima, John Kerry, nu a raspuns la o solicitare de comentarii.
Forta de amanare a unora dintre cele mai bogate tari ale lumii inseamna ca cele care sunt cel mai grav afectate de schimbarile climatice se pregatesc deja pentru dezamagire.
„Nu vreau sa las COP27 cu mana goala”, a declarat Shauna Aminath, ministrul mediului din Maldive, intr-un eveniment la conferinta.„A fi de acord sa lucrezi la ceva care va fi stabilit in 2024 inseamna sa lasi cu mainile goale.”
O problema controversata ajunge la capat
A fost vazut ca un succes urias faptul ca pierderile si daunele au ajuns pe agenda oficiala a COP27, iar natiunile in curs de dezvoltare tin picioarele tarilor bogate la foc si fac eforturi pentru un angajament obligatoriu in acest an.
Negocierile pe aceasta tema au fost pline, au declarat participantii la summit si s-au tarat pana tarziu in seara.
Dar tarile dezvoltate incetinesc problema – multi vor sa-si ia urmatorii doi ani pentru a explora posibile solutii, cu o propunere de a lua o decizie pana in 2024, care nu garanteaza un acord oficial de finantare.
Pe fondul unei economii dificile, liderii SUA si UE se tem ca nu vor putea trece aceasta finantare prin legislaturi acasa, unde se confrunta deja cu o lupta dificila pentru a aduna mai multi bani pentru a-si indeplini angajamentele privind finantarea climatica.
Dar Aminath a spus ca nu crede ca reticenta de a aborda pierderile si daunele se reduce la lipsa finantarii.
„Am vazut ca au fost mobilizate trilioane pentru a aborda urgenta globala de sanatate” in timpul pandemiei, a spus ea, si „observam ca sunt cheltuite miliarde pentru a ajuta Ucraina”.
Reprezentantii din tarile vulnerabile au declarat, de asemenea, ca sunt frustrati de apelurile natiunilor bogate pentru mai multe analize si cartografiere, care ar costa bani care altfel ar putea merge la rezolvarea pierderilor si daunelor.
„Ei au vrut sa le arate electoratilor ca fac ceva cand de fapt nu fac”, a declarat Michai Robertson, responsabilul financiar pentru pierderi si daune in Alianta Statelor Insulare Mici. „Ei investesc bani, de exemplu, in departamentele de cercetare, spre deosebire de a pune efectiv finantare pentru raspunsuri specifice la toate pierderile si daunele cu care ne confruntam.”
In ciuda perspectivelor sumbre de pana acum, Robertson a spus ca tarile in curs de dezvoltare raman unite si hotarate, mentionand ca ultimul lucru pe care isi doresc este sa ramana blocate intr-un alt ciclu de dezastre climatice, mai multe datorii si devastari, fara nicio actiune din partea tarilor dezvoltate.
„Nu vrem doar o oportunitate de a supravietui; vrem o oportunitate de a prospera”, a spus el.
Solutii intre timp
Un moment plin de speranta pentru pierderi si daune a venit cand Germania a anuntat o initiativa Global Shield menita sa ajute tarile vulnerabile sa faca fata pierderilor si daunelor cauzate de criza climatica.
Tarile devastate de inundatii, cum ar fi Pakistan, Bangladesh si Filipine, vor fi printre tarile care vor beneficia de ele atunci cand programul va incepe sa plateasca finantare la inceputul anului viitor.
Desi fondurile alocate initiativei au fost relativ mari, ele inca palid in comparatie cu devastarile suferite de aceste tari.
De exemplu, Banca Mondiala a estimat ca Pakistanul va avea nevoie de „cel putin 16,3 miliarde de dolari” pentru reconstructie dupa inundatiile mortale din aceasta vara. Global Shield a primit angajamente totale de aproximativ 216 milioane USD.
Programul a fost, de asemenea, criticat din cauza concentrarii sale fundamentale pe asigurari si pe prevenirea pierderilor si daunelor viitoare, mai degraba decat a finantarii directe pentru a aborda dezastrele care au avut loc deja si recent.
Ministrul federal german al dezvoltarii, Svenja Schulze, a subliniat ca initiativa se adauga – nu o inlocuire – unui fond oficial al ONU pentru pierderi si daune.
„Acesta a fost un inceput bun, dar este si doar un inceput”, a spus Schulze la o conferinta de presa, subliniind ca pierderile si daunele au fost „o problema extrem de controversata”.
„Ma bucur ca noi, comunitatea internationala am ajuns in sfarsit sa spunem da, exista pierderi si daune legate de clima”, a spus Schulze.
Julie-Anne Richards, consultant independent si expert in colaborarea pierderilor si daunelor, a declarat ca designul Global Shield este problematic.
„Ei se confrunta cu toate aceste riscuri climatice, deoarece tarile bogate precum Australia si SUA au cauzat problema climatica, dar acum externalizeaza gestionarea acesteia catre persoane vulnerabile, spunand ca „este responsabilitatea ta sa incheiati asigurare””, a spus Richards.
Richards a spus ca isi face griji ca tarile cheltuiesc mai mult timp, efort si bani creand un sistem care ar putea sa nu fie capabil sa se adapteze la problema cu care se confrunta planeta. Tarile vulnerabile isi urmaresc deja insulele care se scufunda in ocean, hrana si aprovizionarea cu apa se scad rapid din cauza secetei si casele inundate de inundatii.
„Facilitatea de finantare a pierderilor si daunelor trebuie sa fie infiintata astfel incat sa ofere granturi, sa nu conduca la mai multe datorii si sa nu transfere responsabilitatea asupra tarilor vulnerabile”, a spus Richards. „Asa ca avem nevoie de bani noi din cauza amplorii problemei. Impactul asupra climei cu care ne confruntam este semnificativ si are nevoie de finantare semnificativa.”
